[...]
Singura investiţie esenţială în viaţa copiilor noştri, în creşterea lor, este cea făcută în direcţia dezvoltării abilităţilor mentale superioare, a credinţei, şi mai ales a caracterului. Poate părea şocant pentru unii faptul că am aşezat caracterul mai presus de dezvoltarea cortexului prefrontral, aşa cum, iarăși, poate părea inadmisibil oamenilor credincioşi să aşezi caracterul înaintea credinţei. Dar această aparentă contradicţie se iveşte tocmai datorită faptului că nu ştim prea bine ce este acela caracter, sau pentru că nu mai avem astăzi acest concept în centrul viziunii noastre educaţionale.
De fapt, caracterul, ca structură fundamentală a personalităţii omului, le subsumează pe celelalte două, în sensul că le integrează firesc în firea şi manifestările omului în lume. De pildă, caracterul presupune şi dezvoltarea abilităţilor mentale superioare, cum sunt controlul raţional al comportamentelor, emoţiilor şi instinctelor, în dezvoltarea atenţiei şi a motivaţiei, a capacităţii de organizare şi planificare, a iniţiativei şi a tuturor celorlalte. De asemenea, dacă un om nu va avea un caracter armonios dezvoltat, chiar dacă va avea credinţă din aceea pe care zice că o are toată lumea astăzi, îi va fi foarte greu, aproape imposibil să depăşească influenţele negative ale mediului şi propriile lui slăbiciuni. De aceea şi eşuăm astăzi în educaţia religioasă a copiilor noştri, căci nu este suficient să-i duci la biserică şi să le ţii lecţii de morală.[...]
Virgiliu Gheorghe, din revista Familia Ortodoxă Octombrie 2015
